Erau ultimele două săptămâni de școală. Copiii erau entuziasmați că în curând sosește vacanța de vară. În toate pauzele era haos, iar în timpul orelor, cu greu se mai concentrau elevii la lecțiile de recapitulare. Se uitau pe geam visând cu ochii deschiși.

Era o agitație continuă atât în clase, cât și pe holurile Școlii Nr. 2, din Sebeș. Aproape toți erau fericiți. Excepție făcea doar Manole, un băiat din clasa a II-a C. Era abătut și foarte trist, deoarece în timpul anului a lipsit foarte mult din cauza problemelor de sănătate, iar doamna învățătoare l-a anunțat că, din păcate, nu va putea promova anul. Primele zile după primirea veștii, era supărat că nu va mai putea fi coleg cu prietenii lui Mihai și Dan, apoi a devenit din ce în ce mai frustrat pe situație. Colegii lui promovau, iar el urma să repete anul. Nu mai dorea să participe la jocurile care se organizau în pauze și le răspundea răstit tuturor. Colegii au observat comportamentul lui. Doamna a observat și ea. Era convinsă că lui Manole îi este greu să înțeleagă decizia dânsei și că, pe termen lung, chiar dacă va fi benefic pentru el, acum trece prin momente grele. A sunat-o pe mama lui și a chemat-o la școală. Au povestit despre comportamentul lui Manole din ultimul timp, atât de la școală, cât și de acasă. Mama i-a confirmt că și acasă Manole este trist și nimic nu îi mai este pe plac. Credea că activitățile pe care le-a organizat pentru el, vacanța de la mare și tabăra de pilotaj pentru copii de la Cluj, îi vor readuce zâmbetul pe buze. Dar nu știa că situația este mult mai accentuată la școală. Împreună cu doamna învățătoare a decis că cel mai bine este să vorbească amândouă cu el. Au mers în sala de clasă, unde Manole le aștepta în banca lui. Singur. Restul copiilor plecaseră acasă.

S-au așezat în banca din fața lui și s-au întors către el. A început discuția doamna învățătoare, apoi a continuat mama lui. Cu greu, Manole s-a deschis și a început să le relateze ceea ce simte și gândește. Acesta le-a spus că s-a gândit că dacă va fi rău cu colegii lui, îi va fi mai ușor să accepte situația. Copiii nu-l vor mai plăcea, iar el îi va uita. Mama lui i-a luat mânuțele în mâinile ei și i-a explicat cu căldură că răutatea nu este în nicio situație, o soluție. Că ea va fi punctul de pornire pentru sentimente mult mai urâte precum ura sau invidia. Și că răul pe care-l faci celorlalți, de multe ori, nu se poate repara doar cu scuze. La final, i-a spus că nu trebuie să renunțe la prietenia cu Mihai și cu Dan doar pentru că nu mai  învață în aceeași clasă. De asemenea, i-a spus că prietenia este mai presus decât unele bariere și că, dacă rămân uniți, împreună vor reuși.

Manole a aprobat-o pe mama și i-a spus că nu-și dorește să fie un copil rău, doar că nu știa ce să facă cu acele sentimente care îl sufocau și din acel motiv s-a comportat așa.

Mama și doamna învățătoare s-au ridicat atunci din bancă și au mers și l-au îmbrățisat pe rând, pe Manole. Copilul le-a mulțumit și le-a cerut iertare. A doua zi, le-a dus bomboane colegilor lui și i-a rugat să-l scuze pentru purtarea lui și să nu-l uite. Cei doi prieteni i-au promis că vor fi în continuare „cei trei muschetari” și că îl vor ajuta la teme, acum că ei vor parcurge materia înaintea lui. Dan i-a făcut cu ochiul și l-a încurajat spunând că de acum toate temele lui Manole vor fi de 10.