Oana, o fetiță din clasa a IV-a este agresată în fiecare zi de Gina și de prietenele ei. În timpul orelor atunci când doamna învățătoare scrie la tablă, acestea se întorc la Oana și se strâmbă, în pauze o îmbrâncesc la colț sau îi ascund bilețe răutăciose în caiete și în bancă. Fiecare zi e un adevărat chin pentru Oana. Nu mai vrea să meargă la școală. Regretă că părinții ei au decis să o mute de la școala de unde avea mulți prieteni. Aici e doar „creața cu părul roșcat”, „aia nouă” sau „pistruiata” . Colegii văd ce i se întâmplă, dar nimeni nu ia nicio atitudine, de frică să nu devină următoarea victimă.

Când plânge, colega ei de bancă, Denisa o întreabă cum se simte și o mângâie ușor pe spate. Îi șoptește că îi pare rău pentru ce i se întâmplă, doar că și ei îi este frică de Gina și de grupul ei.

Într-o zi de marți, în pauza mare, Adelina, o fată din clasa a VII-a când a trecut prin fața clasei unde învață Oana, fiind ușa deschisă, a văzut cum o fată este trasă de codițe de altă fată, iar cele 3 colege de lângă ea râd cu poftă de victimă. Aceasta intră hotărâtă în clasă și le strigă fetelor să înceteze. Oana izbucnește în lacrimi. Este pentru prima dată când cineva a intervenit pentru ea. Nici nu-i mai păsa de durerea pe care o simțea înainte. Adelina le certă pe fetele răutăcioase și le spuse că doamna lor învățătoare va afla. Fetele ripostează. O roagă să nu îi spună, pentru că vor înceta. Adelina zâmbește ironic și le spune că nu are încredere în ele. Doamna lor va afla pentru că altfel, există riscul să mai repete aceste agresiuni. Trebuie luate măsuri. Nu este negociabil!

Adelina rămâne în banca Oanei până vine doamna Popescu în clasă și îi povestește incidentul la care a luat parte. Fetele cu comportament răutăcios sunt ridicate în picioare. Oana este întrebată și ea ce întâmplă cu colegele ei. Oana, încurajată de prezența Adelinei îi povestește doamnei învățătoare cum s-au comportant acele colege cu ea de când s-a transferat în clasa dânsei: au jignit-o, au îmbrâncit-o și au agresat-o fizic. Dar nu uită să-i spună și de Denisa, care s-a purtat frumos cu ea atunci când o vedea supărată. Doamna Popescu oftează. Îi mulțumește Adelinei și o roagă să îi lase singuri să discute această problemă. Adelina încuviințează din cap și se retrage la clasa ei. Doamna le povestește o întâmplare asemănătoare care s-a petrecut în urmă cu 20 de ani. Doar că victima era Alexandra. Alexandra Popescu. Doamna Alexandra Popescu. O lacrimă i s-a scurs pe obraz, când își amintea cum se simțea atunci când era hărțuită de un grup de fete din școală. Fetele se întristează și ele când o văd pe doamna învățătoare și își dau seama de răul pe care i l-au provocat Oanei, doar pentru că era nou venită sau avea părul roșcat și creț. Oana începea să se simtă mai bine sperând ca de acum înainte colegele ei nu o vor mai necăji și că poate, Adelina, eroina ei, va dori să-i devină prietenă.

Era prima dată când Oana a zâmbit de când a început să frecventeze Școala nr. 9.